Instalarea efectului terapeutic este variabilă în funcție de preparat, dar obiectivele finale sunt comune, fiind reprezentate de atingerea remisiunii sau a activității minime de boală, ameliorarea calității vieții pacienților, îmbunătățirea capacității funcționale și prevenirea eventualelor complicații cu impact negativ asupra evoluției bolii și prognosticului.
Pentru îndeplinirea acestor obiective, inițierea terapiei remisive trebuie realizată cât mai rapid după stabilirea diagnosticului, pentru a evita distrugerea iminentă a articulațiilor sau organelor. Alegerea medicamentului depinde de diagnostic, durata bolii, stadiul și gradul de activitate inflamatorie, precum și de comorbiditățile pacientului. Efectul terapeutic al medicamentelor remisive se instalează după săptămâni sau chiar luni. Având în vedere acest aspect, preparatele cu cortizon (prednison, metilprednisolon) sunt de obicei necesare ca și „medicament de punte”. Doza de glucocorticoizi poate fi redusă pe măsură ce medicamentele remisive încep să își facă efectul, ulterior aceștia putând fi întrerupți complet.
Trebuie menționat că bolile reumatice autoimune au evoluție ondulantă, cu perioade de remisiune, fără durere articulară, ce alternează cu episoade de activitate inflamatorie. De aceea, schema terapeutică trebuie mereu ajustată de către medicul reumatolog, conform principiului „treat to target” (tratament țintit, individualizat, ajustat permanent), cu evaluarea activității bolii la 1-3 luni până când obiectivul terapeutic este atins, ulterior cu reevaluări periodice la fiecare 3-6 luni.
Managementul bolilor reumatice poate implica asocierea diverselor tipuri de medicamente, în doze individualizate, ținând cont de patologiile asociate, posibilele efecte adverse și răspunsul la tratament.
Inițial se administrează un agent din clasa modificatoarelor de boală sintetice convenționale- csDMARDs (metotrexat, leflunomidă, sulfasalazină, hidroxiclorochină), în monoterapie. În cazul pierderii eficienței se poate opta fie pentru terapie remisivă sintetică combinată (două sau mai multe medicamente), fie pentru inițierea terapiei remisive sintetice țintite sau remisive biologice. Combinațiile acestora cu metotrexatul (MTX) s-a dovedit mai eficientă, având în vedere scăderea producerii de anticorpi anti-medicament, cu menținerea răspunsului terapeutic și a aderenței pacientului la tratament. În comparație cu medicamentele csDMARDs, agenții biologici (b/boDMARDs) acționează mai rapid și opresc eficient progresia bolii. Cu toate acestea, b/boDMARDs sunt utilizate numai dacă terapia de bază cu csDMARD eșuează, deoarece la mulți pacienți boala este bine controlată dacă diagnosticul este stabilit precoce și terapia convențională este administrată în timp util.
În timpul administrării medicamentelor remisive, trebuie efectuate examinări fizice periodice și teste specifice de laborator. Manifestări clinice, ce pot fi observate de pacient, apar uneori tardiv, când analizele ce evaluează funcția hepatică, renală sau sângele sunt mult modificate. Prin urmare analizele de laborator oferă oportunitatea de a detecta modificările într-un stadiu incipient și de a reduce doza sau întrerupe terapia atunci când este cazul, înainte de instalarea efectelor adverse severe.
În plus, unele medicamente pot provoca malformații congenitale sau avort spontan dacă sunt luate în timpul sarcinii. Există și medicamente care afectează materialul genetic din spermatozoizi, precum și fertilitatea bărbatului. Prin urmare, este esențial să se discute despre planificarea familială cu medicul care monitorizează tratamentul. De asemenea, selectarea medicamentului se face după o informare adecvată, atât medicul cât și pacientul decizând asupra unei terapii potrivite din punct de vedere al căi și ritmului de administrare.
În plus, reducerea durerii este un obiectiv important pentru persoanele cu boli reumatice. Pentru că durerea nu este doar o senzație neplăcută, ci duce la posturi de protecție care în timp cauzează contracturi articulare, scăzând funcționalitatea și calitatea vieții. Deseori durerea îi împiedică pe pacienți să efectueze exerciții fizice, mișcarea fiind importantă pentru a menține funcția articulațiilor. Pentru a controla durerea, pe lângă medicamentele utilizate, tehnicile de relaxare pot fi utile, putând îmbunătăți și somnul. În stadii avansate de degradare a unei articulații protezarea poate fi o opțiune care întrerupe ciclul durerii.
Astfel, pentru un pacient care folosește cel puțin trei medicamente prescrise în același timp, pentru mai mult de patru săptămâni, este utilă formularea unui plan de administrare a acestora. Planul de medicație ar trebui să ajute la evitarea erorilor și apariției efectelor adverse. Planul ar trebui să includă toate medicamentele eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală pe care pacientul le ia în prezent. Scopul este de a sprijini pacienții să-și ia corect medicamentele, iar pentru medic, acesta oferă o imagine de ansamblu asupra medicației complete a pacientului. Acest lucru este deosebit de util pentru persoanele cu multiple boli asociate care sunt în evidența mai multor specialiști.